51. Aducerea aminte de Dumnezeu
A-ţi aduce aminte de Dumnezeu înseamnă nu numai să te gândeşti tot timpul la El, ci şi să-ţi dai seama că a-l descoperi înseamnă un act de adevărata aducere aminte. Pentru că de la El am venit. Când norii iluziilor ni se risipesc din minte, ceea ce va rămâne va fi ceea ce a existat întotdeauna ascuns în spatele norilor: soarele strălucitor al conştiinţei divine! Nu trebuie să te încordezi, nu trebuie să te forţezi mental să te gândeşti la Dumnezeu. Trebuie să ştii că a fost al tău întotdeauna – mai apropiat decât cele mai apropiate gânduri şi sentimente, mai apropiat decât rugăciunile înşele pe care le îndrepţi către El! Nu gândi numai “despre” El; gândeşte-te “la” El! Împărtăşeşte-ţi cu El sentimentele trecătoare, cele mai zadarnice fantezii. Vorbeşte cu El. Exersează-I prezenta – la început poate numai un minut pe zi, apoi câteva ore pe zi şi apoi tot timpul.
Afirmaţie
Voi trăi aducerea aminte a ceea ce sunt în realitate: extaz infinit! Dragoste infinită!
Rugăciune
Doamne, Dumnezeule, Tu eşti întotdeauna cu mine. Ajută-mă să simt, în spatele gândurilor mele, inspiraţia Ta; în spatele fiecărei emoţii, calmul Tău, dragostea Ta care transformă totul!
