28. Discernământul
La fel cum ştiinţa măsoară viteza relativă a oricărui obiect în funcţie de o singură constantă, viteza luminii, şi credinciosul judecă valoarea relativă a oricărei idei în funcţie de o singură constantă, Dumnezeu. Discernământul este limpede numai atunci când leagă totul de Absolutul Etern. Astfel, în vreme ce inteligenţa poate să se joace la nesfârşit cu ideile, discernământul întreabă: “Să fie aceasta înţelepciune? Să vină de la Dumnezeu?” Adevăratul discernământ nici măcar nu este produsul raţiunii. Este intuiţie sufletească. Raţiunea, chiar şi raportată la cele mai înalte puncte de referinţă, este nesigură în comparaţie cu inspiraţia venită de la superconştient. Pentru a discerne cu claritate, mai întâi meditează. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi călăuzească înţelegerea.
Afirmaţie
Cu hotărâre îmi înăbuş capacităţile, pentru ca mintea să-mi fie deschisă la călăuziri înţelepte ale sufletului meu.
Rugăciune
Călăuzeşte-mă, Doamne, Dumnezeule, ca în toate lucrurile să vad voinţa Ta, pentru că ştiu că doar prin voinţa Ta toate lucrurile ajung la perfecţiune.
