Ai simtit vreodata ca nu mai stii cine esti? Ai avut vreodata o criza de identitate? Sau poate, te-ai simtit vreodata atat de ancorat in indentitatea ta incat ai planuit sa ramaneti impreuna pana cand moartea o sa va desparta? Ce-ar fi fost daca identitatea noastra ar fi fost doar ideea noastra pe care o avem despre noi insine?
O multime de provocari si temeri personale pe care le avem sunt inradacinate in indentificarea noastra cu imaginea noastra de sine, cu rolul nostru, cu “sinele separat”. Aceasta identitate include toate sistemele de credinta invatate, judecatile noastre, conceptul de sine si conceptele legate de viata. Atunci cand ne simtim identitatea amenintata, devenim defensivi, iar atunci cand identitatea noastra obtine ceea ce-si doreste, ne simtim increzatori si fericiti…pana la amenintarea urmatoare. Este oare necesar sa ne atasam de imaginea noastra de sine? Adevarul este ca, dincolo de aceasta identitate se afla o mare pace, o libertate de neconceptul si o perspectiva mai clara. Adesea credem ca suntem ingraditi de gandurile si de mintea noastra, profunzimea fiintei noastre lipsind cu desavarsire. Adevarul este ca suntem mai mult decat ceea ce gandurile noastra ar putea ingloba vreodata.
Motivul pentru care suntem bombardati de provocari si de bagaje emotionale in aceste vremuri este reprezentat de incercarea noastra de a scapa de straturile in care ne-am imbracat o buna perioada de timp, straturile cu care ne-am acoperit sinele nostru autentic. Ce reprezinta sinele autentic? O intrebarea auto-explicativa care ne-ar ajuta sa raspundem la aceasta intrebare este aceasta: “Cine ai fost tu inaintea adoptarii unei identitati raportata la imaginea corpului, gen, cultura, sisteme de credinta sau culoarea pielii tale? Cine ai fost tu inainte sa incepi sa judeci, sa compari, sa te temi si sa te comformezi standardelor?”. Primul raspuns care probabil iti vine in minte este “un copil”. Asa ca, haideti sa adoptam constiinta unui copil, inaintea tuturor ideilor referitoare la “cine suntem” sau “cum ar trebui sa fie viata”, si sa asociem acea constiinta cu intelectul si cu trupurile noastre de adulti. Cu te simti acum? Liber? Mai deschis la minte? Mai putin limitat? Mai usor? Mai jucaus si mai creativ? Mai impacat cu tine insuti? Aceasta este starea noastra naturala, dar poate fi destul de dificil sa ne eliberam de identitatea noastra si de sistemul de credinte, doarece acest lucru ne creaza impresia ca, de indata ce acestea inceteaza sa mai existe, acelasi lucru o sa-l patim si noi.
Sursa:collective-evolution.com
