Câteva observaţii în legătură cu respiraţia pranică
• Există o veche zicătoare în artele marţiale chinezeşti care s-ar traduce cu aproximaţie astfel: „grăbeşte-te încet”. Este ceea ce li se predă începătorilor care încearcă să-şi dezvolte puterea şi viteza tehnicilor de luptă făcând prea mult efort. Adevărata cale de a atinge priceperea – în orice efort sau îndemânare – este mai degrabă aceea de a te concentra să fii calm şi controlat decât să depui un „efort de 110%”. Acelaşi principiu se aplică practicii tale de respiraţie pranică. Precum multe aspecte ale exerciţiilor din carte, respiraţia pranică nu este un proces conştient sau voit. De fapt, concentrarea care te solicită la maximum este lipsită de rezultate în comparaţie cu respiraţia pranică relaxată, liniştită. Totuşi, atunci când deprinzi o nouă pricepere, este normal să te concentrezi la modul în care se face, până devine un reflex. Astfel, s-ar putea să te trezeşti numărând în mod conştient: „Inspiră 1,2,3,4,5,6, ţine-ţi respiraţia l, expiră l, 2, 3, …” şi alte instrucţiuni. La început concentrează-te fără nici o reţinere pe efectuarea tehnicii într-un mod cât mai corect, asigurându-te că foloseşti o numărătoare adecvată, că îţi ţii pieptul nemişcat şi aşa mai departe, însă, după vreo săptămână sau două, asigură-te că respiraţia pranică pe care o practici este lină. Nu-i nici o problemă dacă îţi ia mai mult de două săptămâni; exersează până ce respiraţia pranică va căpăta ritmul şi retenţia potrivită fără să te mai gândeşti la ele.
• Respiraţia pranică eficientă este una profundă, consecventă şi lentă. Dacă ai nevoie de ajutor în a-ţi încetini respiraţia, secretul cel mai important este să nu încerci în mod conştient să-i impui un ritm mai lent. Nu fă din respiraţia pranică un efort voit. Nu-ţi tot spune „mai lent, mai lent, mai lent”. Dacă vrei neapărat să te gândeşti la ceva în timpul etapelor iniţiale ale instruirii, gândeşte-te la mecanica respiraţiei pranice, cum ar fi să te asiguri că faci o mişcare completă a diafragmei în sus şi în jos, că ţi se mişcă doar burta şi nu pieptul. Pe măsură ce avansezi, începe treptat să nu mai gândeşti, ci să fii atras în practica respiraţiei pranice. In cele din urmă ea va deveni un reflex.
Lista cu cele necesare respiraţiei pranice
1. Poartă haine largi, mai ales la talie.
2. Inchide ochii şi relaxează-ţi corpul.
3. Conştientizează faptul că vei efectua o respiraţie completă, îţi vei umple plămânii cu totul.
4. Pune-ţi limba pe cerul gurii şi ţine-o acolo pe toată durata exerciţiului.
5. Incepe prin expirarea lentă, pe gură, fără să te forţezi, până ce plămânii ţi se golesc de aer.
6. Cu gura închisă, inspiră încet şi fără zgomot pe nas.
7. Simte cum cele trei părţi ale plămânilor, începând cu cea de sus, ţi se umplu, pe rând, cu aer. Pieptul nu trebuie să se mişte în timpul inspiraţiei. Abdomenul trebuie să împingă înspre înainte şi puţin în lateral în timp ce inspiri. Pune-ţi mâinile pe burtă şi degetele mari pe ombilic, pentru consolidare.
8. Opreşte-te o secundă (retenţie plină).
9. Incepe lent expiraţia controlată. Simte cum aerul îţi părăseşte plămânii, mai întâi partea lor inferioară, apoi cea din mijloc şi, în cele din urmă, partea superioară.
10. Opreşte-te o secunda si apoi incepe o alta inspiratie.
Exercitii zilnice:
1. Inlăturarea directă. Exersează tehnicile de înlăturare directă , conştientizarea de sine şi gândirea superioară, în funcţie de necesităţi şi respectând lista..
2. Intinderea şi relaxarea diafragmei. Repetă de opt ori fiecare secvenţă a exerciţiului. Foloseşte-le înainte de respiraţia pranică sau până ce simţi că trunchiul şi diafragma îţi sunt relaxate.
3. Respiraţia pranică. Efectuează trei seturi de respiraţie pranică în caz de necesitate, începe cu mâinile pe burtă şi cu degetele mari pe ombilic pentru a simti abdomenul miscandu-se spre interior si exterior. Executa secventa in ritm si retentie: 7-1-7-1 si apoi 6-3-6-3.
