In timpul transplantului de organe au exista numeroase raportari a unor amintiri, sentimente si experiente care au fost transferate impreuna cu organul transplantat, de la donator la primitor. Dr. Paul Persall a colectat un numar de 73 de cazuri ale unor pacienti care au suferit transplant de inima si alte 67 de cazuri ale unor pacienti care au suferit alte tipuri de transplanturi si le-a publicat in cartea sa “Codul Inimii”. Acesta este unul dintre numeroasele cazuri prezentate in aceasta carte.
Destinatarul unui transplant dezvolta o dorinta profunda pentru aripioare de pui
Pe data de 29 mai 1988, o femeie pe nume Claire Sylvia, din America, a primit un transplant de inima la un spita din Yale, Connecticut. I s-a spus ca donatorul ei a fost un tanar in varsta de 18 ani din Maine, care murise intr-un accident de motocicleta.
La scurt timp dupa operatie, Sylvia a declarat ca simte nevoia de a bea bere, o nevoie pe care nu o mai simtise pana in acel moment. Mai tarziu, ea a simtit un indemn incontrolabil de a manca aripiare de pui si s-a simtit atrasa de unul dintre cunoscutele lanturi de restaurante care au spre vanzare astfel de alimente. De asemenea, i s-a facut pofta de ardei gras verde, o leguma pe care nu o indragea enorm de mult inaintea transplantului. Mai mult decat atat, Sylvia a inceput sa se comporte impetuos si agresiv in urma transplantului si obisnuia sa aiba vise repetate despre un om misterios pe nume Tim, pe care ea l-a considerat a fi donatorul sau.
Ea a cautat necrologurile din ziarele publicate in Maine si a reusit sa-l identifice pe tanarul a carui inima a primit-o. Numele lui era intr-adevar Tim. Dupa ce a vizitat familia tanarului, ea a descoperit ca Tim iubea enorm de mult ardeiul gras verde, aripioarele de pui si berea. Aceste experiente sunt descrise in detaliu in cartea sa “O schimbare a inimii”.
Creierul inimii
In anul 1974, cercetatorii de origine franceza Gahery si Vigier, lucrand in laborator, au stimulat nervul vag – cel care poarta multe dintre semnalele de la inima la creier – si au constatat ca raspunsul electric al creierului a fost redus la jumatate atunci cand a avut loc aceasta stimulare. Inima parea a trimite mesaje semnificative catre creier, care nu numai ca au fost pe deplin intelese, dar, de asemenea, ascultate. Mai tarziu, neurofiziologii au descoperit o cale neuronala si un mecanism de la inima catre creier care are puterea de a influenta activitatea electrica a creierului.
Dr. Armour este cel care a introdus ideea functionala de “creierul inimii”. Cercetarile sale au scos la iveala faptul ca inima are un sistem nervos intrinsec complex, care este suficient de rafinat pentru a fi catalogat un “mic creier”, datorita existentei sale independente.
Sistemul nervos al inimii contine aproximativ 40.000 de neuroni, numiti nevrite senzoriale. Creierul inimii tale este o retea complexa alcatuita din mai multe tipuri de neroni, neurotransmitatori, proteine si celule de sprijin similare cu cele intalnite la nivelul creierului. Circuitul elaborat ii permite sa actioneze in mod independent de creierul cranian, avand capacitatea de a invata, de a-si aminti si de a simti.
Informatiile de la nivelul inimii tale, inclusiv sentimentele si senzatiile, sunt trimise catre creierul tau prin mai multi aferenti. Aceste cai nervoase patrund in creier prin maduva spinarii si se dezvolta in centrele superioare ale creierului. Astfel, pot influenta perceptia, luarea deciziilor si alte procese cognitive.
Atunci cand ritmul cardiac este coerent, informatiile neuronale trimise la creier facilitatea functia corticala. Acest efect este adesea experimentat ca o claritate mentala sporita, o imbunatatire in procesul de luare a deciziilor si o crestere a creativitatii. In plus, coerenta activitatii inimii tinde sa faciliteze si experimentarea starilor mentale pozitive.
Starile de o crestere a coerentei ritmului cardiac sunt asociate cu o imbunatatire a performantelor cognitive. Activitate alfa a creierului este sincronizata cu ciclul cardiac. In timpul starilor de o inalta coerenta a ritmului cardiac, sincronizarea starilor alfa cu activitatea inimii creste semnificativ.
Semnalele neurologice aferente inimii afecteaza in mod direct activitatea la nivelul amigdalei, un important centru de prelucrare a emotiilor. Amigdala este centrul cheie al creierului care coordoneaza raspunsurile comportamentale, imunologice si neuroendocrine in fata pericolelor existente sau nu in mediul inconjurator. La nivelul amigdalei sunt comparate semnalele emotionale exterioare cu amintirile emotionale stocate si in consecinta, ia decizii instantaneu in raport cu nivelul de amenintare perceput.
Datorita conexiunilor sale extinse la nivelul sistemului limbic, acest centru este capabil sa preia fraiele canalelor neuronale si sa activeze sistemul nervos autonom si raspunsul emotional inainte ca centrii emotionali ai creierului sa primeasca informatia senzoriala.
Inima comunica informatii creierului si intregului corp prin intermediul campului electromagnetic.
Inima genereaza cel mai extins, cel mai ritmic si cel mai puternic camp electromagnetic al corpului. Campul magnetic al inimii tale este de aproximativ 500 de ori mai puternic decat cel al creierului tau si poate fi detectat de la cativa metri distanta de corpul tau.
Cu ceva timp in urma, a fost propusa ideea potrivit careia, acest camp electromagnetic al inimii ar fi o unda energetica purtatoare de informatii, care ofera un semnal de sincronizare la nivelul intregului organism. Acum exista dovezi care atesta faptul ca un sistem de comunicare electromagnetic functioneaza sub atentia noastra constienta. Interactiunile energetice contribuie la atractiile magnetice sau la repulsiile care au loc intre indivizi si afecteaza, intr-o foarte mare masura, si relatiile sociale.
De asemenea, a fost descoperit faptul ca undele cerebrale ale unei persoane se pot sincroniza cu inima unei alte persoane. Atunci cand oamenii se ating sau cand se afla in proximitatea semnalului transmis de campul energetic al inimii unei alte persoane, acest semnal este inregistrat de undele cerebrale ale persoanelor respective. Atunci cand doi oameni se afla la o distanta indeajuns de apropiata, semnalul electromagnetic generat de inima uneia dintre persoane poate influenta ritmul cerebral al celeilalte persoane. Atunci cand o persoana genereaza un ritm cardiac coerent, sincronizarea dintre undele cerebrale si campul energetic al inimii este mult mai probabil sa apara.
Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca persoanele capabile sa genereze in mod constant o coerenta a inimii au fost capabili sa-si modifice ADN-ul conform intentiei lor.
Concluzia nu poate fi decat una singura – stiinta confirma intr-o foarte mare masura inima ca fiind centrul principal al constiintei.