Cele ZECE principii ale ZENULUI

1774

Zen este o scoala a Budismului Mahayana. Acesta s-a dezvoltat in China in timpul secolului al VI-lea sub denumirea de Chan. Din China, s-a raspandit catre Sud in Vietnam, in Nord-Est de Coreea si in Estul Japoniei. Cuvantul “Zen” este derivat din pronuntia japoneza a cuvantului de origine sanscrita Dhyana, care poate fi tradus ca “stare meditativa”. Zenul subliniaza atingerea iluminarii si a exprimarii personale ca intelegere a invataturilor budiste. Ca atare, elimina sutrele si doctrina, favorizand astfel experienta directa prin zazen si prin interactiunea cu un profesor realizat pe plan spiritual.

1. Zen, derivat din sancrita – dhyana – este subiectul Budismului Zen si implica o stare de constiinta dincolo de orice descriere. Budismul Zen ofera un sistem de formare al carui obiect imediat este reprezentat de experienta cunoscuta sub denumirea de “Satori”. Obiectivul final este iluminarea.

2. Instruirea Zen are scopul de a elimina tensiunea interioara produsa de experienta profunda a dualitatii mintii umane. Pana in momentul in care aceasta problema devine de nesuportat, nu va da roade niciuna dintre abordarile maestrului.

3. Nu exista in mod special anumite scripturi Zen, dar fondul doctrinar este derivat din Scripturile si principiile Scolii Yogacara.

4. Experienta “Satori” nu poate fi definita, deoarece are loc dincolo de limitele conceptelor si dincolo de limitele timpului, intr-o stare de non-dualitate. Se manifesta in scantei bruste de constientizare, care, la revenirea  la planul dualitatii, se dovedesc a fi inconfundabile, impersonale si de nedescris.

5. Cu toate acestea, desi experienta apre brusc, pregatirea pentru aceasta este una lunga, grea si treptata. Acest proces nu poate fi grabit, iar incercarea de a atinge aceasta realizare trebuie sa fie neincetata.

6. “Satori” nu poate fi experimentat prin intermediul celor cinci simturi, prin intermediul sentimentelor sau al proceselor de gandire. Aceasta experiente poate fi cunoscuta doar prin intermediul facultatilor intuitiei, prin perceptia directa a realitatii. Nimeni nu stie ca se afla in aceasta stare, deoarece in aceasta stare exista un “sine” care sa stie acest lucru.

7. “Satori” poate fi experimentat in decursul vietii de zi cu zi, chiar daca nu neaparat in aceasta viata. Aceasta experienta este preocupata in intregime cu “aici si acum”. Apare ca un “mijloc”, ca o “cale de mijloc” dintre toate contrariile posibile, deoarece aceste contrarii au incetat sa mai existe in timpul acestei experiente.

8. Rezultatele acestei experiente nu sunt vizibile imediat, dar efectul nevazut este acela de a ridica nivelul starii de spiritualitate a omenirii.

9. Exista diferite grade de iluminare, in profunzime, gama, durata experientei, dar acesti termeni nu au niciun sens deoarece limiteaza experienta in sine.

10. Niciun maestru Zen nu invata ceva. Nu exista nimic de invatat, deoarece fiecare dintre noi suntem deja iluminati. Exista, cu toate acestea, o transmitere a Zenului.