Teoria atomica a fost dezvoltata de un intelept indian in urma cu 2600 de ani!

983

Omul de stiinta creditat pentru dezvoltarea teoriei atomice este chimistul si fizicianul englez John Dalton (1766-1844). Cu toate acestea, prima teorie atomica a fost de fapt formulata in urma cu aproximativ 2.500 de ani inaintea lui Daldon de catre un intelept indian, cunoscut sub numele de Acharya Kanad.

Acharya Kanad s-a nascut in anul 600 i.Hr. in Prabhas Kshetra in Gujarat, India. Numele sau real era Kashyap.

3

Kashyap se afla intr-un pelerinaj la Prayag atunci cand i-a vazut pe pelerini aruncand cu flori si cu seminte de orez in drumul lor spre templu. Kashyap, fascinant de micile particule, a inceput sa adune boabele de orez.

La scurt timp, in jurul sau s-a adunat o multime  pentru a-l vedea pe omul ciudat care aduna boabele de orez de pe strada, boabe pe care nici macar un cersetor nu le-ar fi adunat.

Intrebat fiind care este motivul pentru care aduna boabele de orez, acesta le-a raspuns ca boabele in sine pot parea lipsite de valoare, dar o colectie de cateva sute de boabe alcatuiesc masa unei persoane, iar mai multe mese ar hrani o familie intreaga si in cele din urma intreaga omenire, avand in vedere ca aceasta este formata din mai multe familii. Astfel, chiar si un simplu bob de orez este la fel de important precum sunt toate bogatiile ale acestei lumi, le-a raspuns el.

De atunci, oamenii au inceput sa-l cunoasca sub numele de “Kanad”, cuvantul “Kan” in sanscrita insemnand “cea mai mica particula”.

Kanad si-a urmarit interesele legate de lumea nevazuta si de conceptualizarea ideii celei mai mici particule. Acesta a inceput sa-si noteze ideile si sa-i invete si pe ceilalti ideile sale. Astfel, oamenii au inceput sa-l numeasca “Acharya”, adica profesorul, de unde si numele Acharya Kanad, in traducere “profesorul de particule mici”.

Anu sau atomul in viziunea lui Kanad

Kanad se plimba cu mancarea in mana, rupand-o in bucati mici, atunci cand si-a dat seama ca nu poate imparti mancarea in bucati mult mai mici decat reusea sa o faca.

In acel moment, Kanad a conceptualizat ideea unei particule care nu poate fi divizata mai departe. El a numit aceasta materie indivizibila Parmanu, sau Anu (atom).

Acharya Kanad era de parere ca acesta materie indivizibila nu poate fi sesizata prin intermediul unui organ sau prin intermediul vazului si nu in ultimul rand, credea ca un impuls natural facea ca un Parmanu sa se combine cu un altul.

Atunci cand doi Parmanu apartinand unei aceleiasi substante erau combinati, un dwinuka (molecula binara) era rezultatul. Acest dwinuka avea, in viziunea inteleptului, proprietati similare cu cele ale celor doi parintii Parmaru. Astfel, Kanad a sugerat faptul ca diferite combinatii de Parmaru erau resposabile pentru producerea diferitelor tipuri de substante. De asemenea, tot acesta a fost cel care a prezentat ideea potrivit careia atomii ar putea fi combinati in diferite moduri cu scopul de a produce diferite schimbari chimice in prezenta altor factori, cum ar fi caldura. Cu scopul de a explica aceste fenomen, Kanad ne-a oferit doua exemple, innegrirea vaselor de lut si coacerea fructelor.

Acharya Kanad a fost fondatorul scolii de filosofie Vaisheshika, in cadrul careia si-a putut impartasi ideile despre atom si despre natura universului. Acesta a scris o carte despre cercetarile sale “Vaisheshik Darshan” si a devenit cunoscut sub numele de “Parintele teoriei atomice”.

In Occident, atomismul a aparut in secolul 5 i.Hr. prin intermediul vechilor greci Leucip si Democrit. CU toate acestea, intre oamenii de stiinta parerile sunt impartite si nu pot spune cu exactitate care dintre culturi a influentat-o pe cealalta, cea indiana pe cea greaca sau vice versa.

Kanad ar fi spus:

“Fiecare obiect al creatiei este facut din atomi care, la randul lor, se conecteaza unul cu celalalt pentru a forma molecule”

Veteranul indolog de origine australiana Al Basham declara despre aceasta teorie:

“Erau explicatii imaginative stralucitoare ale structurii fizice lumesti si intr-o foarte mare masura, in concordanta cu descoperirile fizicii moderne”.