Inca din cele mai vechi timpuri, termenul “trezire” a fost folosit ca o metafora care ne indreapta atentia catre transformarea constiintei umane. Pildele Noului Testament vorbesc despre importanta constientizarii. Cuvantul “Buddha” provine din limba sanscrita si inseamna “Cel treaz”. Deci, Buddha nu este un nume si nici o persoana, ci este o stare a constiintei. Asta implica faptul ca fiecare dintre noi avem posibilitatea sa atingem o stare inalta a constiintei, ceea ce face ca starea obisnuita a constiintei, pe care o impartasesc majoritatea oamenilor, sa para o stare de visare, o stare asemanatoare cu somnul. Acesta este motivul pentru care foarte multe invataturi spirituale folosesc termeni precum “halucinatia comuna” sau “hipnotismul universal”, acestea fiind expresiile care descriu cel mai bine starea de constiinta obisnuita a umanitatii.
Natura trezirii spirituale este adesea gresit inteleasa. Adoptarea de convingeri spirituale, aparitia viziunilor dumnezeiesti sau a unor fiinte celeste, capacitatea de a canaliza energia, de a vindeca, de a prezice viitorul sau alte puteri paranormale – toate aceste fenomene au o valoare anume si nu trebuie sa le respingem aceasta valoare, dar niciunul dintre acestea nu ne indica daca o anumita persoana este trezita din punct de vedere spiritual sau nu. Acestea pot sa-si faca aparitia intr-o persoana care se afla in continuare in starea obisnuita a constiintei si acestea pot sa acompanieze sau nu starea de constiinta inalta.
In fiecare dimineata ne trezim din somn si din visele noastre si intram intr-o stare pe care o numim “starea de constienta”. Fluxul continuu de ganduri, cele mai multe dintre ele repetitive, caracterizeaza aceasta stare de constiinta a majoritatii oamenilor. Deci, din ce ne trezim de fapt atunci cand are loc trezirea spirituala? Ne trezim din identificarea cu propriile noastre ganduri. Cei care nu sunt treziti din punct de vedere spiritual sunt complet identificati de propriile lor ganduri, cu vocea mintii lor. Aceasta este gandirea compulsiva, simti ca nu te poti opri, sau cel putin asa pare. De asemenea, exista o anumita dependenta in relatia pe care o ai cu mintea ta. Aceasta dependenta se caracterizeaza prin sentimentul de a nu te putea opri din gandit, cel putin nu pana in momentul in care zgomotul mental continuu devine de nesuportat. In aceasta stare obisnuita a constiintei, nu-ti folosesti mintea, mintea este cea care te foloseste pe tine. Am putea spune, ca esti posedat de propria ta minte, aceasta fiind una dintre conditionarile colective ale mintii umane care dateae redus comza de mii de ani. Nu poti vedea lumea asa cum este ea, deoarece o privesti prin intermediul etichetelor mentale, conceptelor, judecatilor, opiniilor si tiparelor reactive de comportament. In aceasta stare, toata viata ta este redusa complet la “eu si povestea mea”. De aceea nu poti fi fericit pentru prea mult timp, pentru ca nu esti tu insuti.
Aparitia dimensiunii spirituale implica oare faptul ca vei inceta sa mai gandesti? Nu, bineinteles ca nu. De fapt, vei putea sa gandesti mult mai eficient decat o faceai inainte, dar va exista o alta dimensiune in plus fata de cea a gandirii, una plina de viata si de liniste vibranta. Aceea este constiinta in sine, mintea ta fiind un mic fragment din aceasta. Pentru foarte multe persoane, primul indicator al unei treziri spirituale este reprezentat de constientizarea brusca a propriilor ganduri. Acestia devin martorii propriilor lor ganduri, ca sa spunem asa. Acestia nu mai sunt complet identificati cu propriile lor ganduri si realizeaza ca exista in interiorul lor o profunzime pe care nu au cunscut-o inainte.