Potrivit legendei, un tanar calatorea prin pustie atunci cand a dat peste un izvor de apa rece si limpede precum cristalul.
Apa era atat de dulce si de limpede incat a decis sa umple cu apa plosca sa din piele de camila pentru a-i duce apa invatatorului sau, un batran intelept dintr-un sat indepartat. Dupa o calatorie de patru zile, tanarul a ajuns si i-a oferit apa batranului. Batranul, luand o gura de apa, a zambit cu caldura si i-a multumit fostului sau ucenic pentru apa dulce si racoritoare.
Tanarul s-a intors in satul sau plin de bucurie in inima sa pentru fapta pe care tocmai o facuse. Mai tarziu, batranul intelept i-a permis unui alt ucenic sa guste din apa. Dupa o singura inghititura acesta a scuipat-o imediat spunandu-i batranului cat de groaznica este. Se pare ca apa cea cristalina si racoritoare devenise statuta din cauza recipientului de piele vechi. Ucenicul l-a provocat pe profesorul sau spuandu-i “Invatatorule, apa groaznica. De ce te-ai prefacut ca-ti place?”. Invatatorul a raspuns: “Tu ai gustat doar apa. Eu am gustat darul in sine. Apa a fost pur si simplu doar recipientul unui gest de bunatate si nimic altceva nu ar putea fi mai dulce!”.
Putem intelege cu adevarat aceasta lectie in momentele in care primim daruri inocente pline de iubire din partea copiilor mici.
Fie ca este vorba de un desen pe o coala de hartie sau de o figurina din plastilina, raspunsul natural si corect ar fi cel de apreciere si de recunostinta, deoarece ne place ceea ce reprezinta darul in sine.
Din pacate, cei mai multi adulti si cei mai multi copii apreciaza valoarea lucrului in sine si nu sentimentul purtat de darul respectiv.
Ar trebui sa ne reamintim si sa-i invatam pe copiii nostri despre frumusetea si puritatea sentimentelor si a exprimarilor pline de recunostinta. La urma urmei, toate cadourile din inima pleaca din acelasi loc, din inima.
Data viitoare cand primesti un cadou, indiferent de cat de mic ar fi, aminteste-ti de iubirea din spatele cadoului si nu-l judeca dupa aspectul sau!
